LOCU'INTĂ, locuinţe, s.f. Loc. casă, construcţie în care locuieste sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcu'inţă s.f.] - Locui + suf. -inţă.
Sursă : DEX'98 (45105)  - LauraGellner

LOCU'INTĂ s. 1. adăpost, asezare, casă, cămin, domiciliu, sălas, (reg.) sălasnă, (Transilv., Ban si Bucov.) cortel, (înv.) locas, mutare, mutat, odaie, sat, sălăsluinţă, sălăsluire, sedere, sezământ, sezut, (fig.) bârlog, cuib, culcus. (Unde îsi are el ~?) 2. locuinţă lacustră = locuinţă palustră; locuinţă palustră v. locuinţă lacustră.
Sursă : Sinonime (191649)  - siveco

locu'inţă s. f., g.-d. art. locu'inţei; pl. locu'inţe
Sursă : DOR (258551)  - siveco

LOCU'INT//Ă ~e f. Casă, încăpere în care se locuieste. [G.-D. locuinţei; Sil. -cu-in-] /a locui + suf. ~inţă
Sursă : NODEX (341829)  - siveco